Di cannavedhu vinnaru vestuti, scarpi ammuffati, robba di becchini:

La preghiera del calabrese al Padre eterno contro i piemontesi - 1874

- perché entri nella memoria dei meridionali – ed ancor più dei calabresi - ginuflessi alla politica bossian-padana –


Signuri, chi dormendu vigilati e tutti li segreti can usciti,
chi senza testimoni giudicati e premi e peni,tardu, compartiti,
chi siti vecchiaredhu e non tremati, eternu sempr’in celu e non moriti,
ssi pili, ntra ss’aricchi,mu sciuppati è tempu, e li preghieri mu sentiti:
lu vostru Cristu e tutti li cristiani su’ mpaticati di li porci e cani.

Fortissimu,di nudhu vi spagnati : guappi,guappotti,bravi e mascansuni,
scherzandu, cu na mani, ammattulati, comu tropianu ammàttula cuttuni.
Teniti senza paga, pe sordati li gridhi,li ranocchi e muscugghiuni,
e chisti, appena n’occhiu nci ammaccati, darrapanu nabucchi e farauni.
Eppuru ntra l’ Italia siti nenti: derisu vui, la Chiesa, i sagrarnenti.

Calaru du Piemunti allindicati, na razza chi mangiava dhà pulenti
e di Natali e Pasca dui patati, iestimaturi orrendi e miscredenti
e facci tosti e latri cedulati , superbi, disprezzanti, impertinenti,

sèdinu all’umbra e fannu tavulati cu li suduri chi jettammu ardenti.
E di li fundi nostri cilonari ( nella condizione precaria di coloni parziali)
nui diventammu , ed idhi propetari.

mò castoru , e vannu petturuti, cu stivaletti a moda li cchiù fini.
Calaru cittu cittu , ntimuriti e virgognusi comu fanciullini:
nchi vittarti a nui, manzi ed arricchiuti, apriru nasca e isaru li cudini,
e cui ndi chiamau < locchi > e cui < animali >, e ndi ncignaru a fari serviziali.

Guardaru in prima misa l’olivari, l’agrumi, li vigneti e mandri e frutti,
e disseru fra loru : << Nc’è da fari ! …. Ccà nc’è di beni mu ngrassamu tutti >>.
E sùbitu si misaru a sciancari a schiatta panza, ad alleggiari gutti,
poi dazi senza fini a mmunzedhari pe comu s’ammanzedha ligna rutti,
e pe dicchiù < di schiavi conquistati > ndi chiamanu, li facci d’ammazzati.

Già li famigghi ricchi impezzentiru, li pòvari sù sicchi pe la fami,
l’argentu e l’oro tutti lu periru, e scumpariu di nui finna la rami.
L’ impieghi fra di loru si spartiru, ficiaru schiananzia di lu bestiami:
gadhini e ova e pasta l’incarìru , lu ranu, vinu , pisci e la fogghiami.
Non pensan’autru ch’à mangiati sulu: mu fummu bonu chippu e grossu culu.

La santa castità la currumpiru, su all’ordini del gìornu li pansati;
li religioni tutti l’abboliru, cummenti e monasteri profanati.
Li chiesi nostri quali li chiudiru, quali su’ stadhi, e quali su’ triati,
l’enti morali tutti sopprimiru , li beni sagri tutti ncamerati;
la carità fraterna condannata, la povertà, si cerca, carcerata.

Li sacerdoti chiamanu imposturi, li statui trunchi di arburi pittati,
a la Madonna fannu tant’ingiuri, li santi pe’ briganti sù trattati.
Non Vonnu festi, né predicaturi, vigili e santi jorna disprezzati,
sijuni dinnu ch’è lu confessuri, li setti sagramenti, poi,nchiastrati.
Ah, si, d’Italia e sua consorteria parlava lu profeta Geremia.

Signuri.vui nci siti , e nui cridimu, e sutta stu fragellu vi adoramu,
peccati cu li sarmi, si, nd’avimu, ma sempri a vui fidili e stritti stamu.
Diciassett’anni sugnu chi ciangimu, lu pani cu li gràlimi ammoghiamu
e tra sigghiuzzu e chiantu l’ agghittimu: cercamu a vui succursu e peju jamu.
Suffritimi, Signuri, nu mumentu, mu sfocu di stu cori lu turmentu.

Sapiti ca vi simu crijaturi, perciò vi parlu franco, in confidenza:
simu arrustuti, e a menzu a li doluri perdimmu lu curduni e la pacenza.
Non promettiti vui, ntra li Scritturi ca siti occhiu amurusu e providenza
per cui vi servi, e di li peccaturi ca fati mu si perdi la simenza ?...
Vi chiamu a la parola, non mancati, ca siti via diritta e veritati.

Lu fùrmini,lu tronu, ntra su pugnu, su’ l’armi vostri di l’eternitati;
lu caddu di giugnettu,agustu e giugnu, la nivi di dicembri dominati;
tempesti, e lu levanti cu lu ncugnu non siti vui chi spissu li mamdati? …
Cannuna e hajonetti chi mai sugnu, rimpettu a sa tremenda majestati ?
Ebbeni, mu struggiti chi nci voli si figghi di puttana, si marioli ?

Giustizia voli pemmu li puniti,l’onuri vostru mu li scuncassati,
e si riguardu a vui li cumpatiti, l’ingiuri a la Madonna vindicati,
la vostra santa Chiesa risurgiti,lu sagru cultu vostru rianimati.
Nui tutti ntra nu zàccanu cogghiti e vui, durci pasturi,ndi guidati.
E allora riverenti vi cantamu lu ‘ tantumergu’ e lu ‘tedèu lodamu,
e rispundendu < ammèn > li cristiani lu segristanu sono li campani.

Abate Antonio Martino

-- da Quaderni del Sud – Quaderni Calabresi n. 112
Via S. Maria dell’Impero 29 – 89900 Vibo Valentia
e-mail : quale cultura@alice.it